| | Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului | Localizare: Lugoj, Piaţa Victoriei Nr. 2
Acces rutier: E673, DN6 · Acces feroviar: 1,15 km de la Gara Lugoj
Istoric: Construcţie: 1759-1766 · Stil arhitectonic: Baroc
Funcţiune actuală: lăcaş de cult (cultul ortodox român)  Prezentare
Biserica ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" - lugojenii au numit-o de-a lungul timpului "Biserica mare" şi "Biserica cu două turnuri" - este una din cele mai impunătoare construcţii în stil baroc din Banat. Construcţie de mari dimensiuni, biserica are o lungime de 42 de metri, o lăţime de 21,5 metri, iar înălţimea până la bolţile cupolei (deci fără turnuri) este de 15,7 metri. Înălţimea turnurilor este de 57 de metri.
Acoperişul este în formă de semicerc, învelit în foi de aramă de 5 mm. Edificiul are o navă unică, altarul este de formă treflată, cu sistemul de boltire în triunghiuri sferice, cu dublouri radiale sprijinite pe pilaştri tripli cu cornişe foarte proeminente şi capiteluri ionice. Tâmpla are arcul triumfal accentuat. Naosul dreptunghiular, cu bolta a vela (dublă curbură) cuprinde travee separate prin dubluri, cu cornişa foarte pronunţată; profilele au fost amplificate la restaurarea din 1944. La ferestre s-au aplicat balustrade joase. Uşile sunt adevărate portaluri, având 3,8 metri.
În exterior biserica e acordată cu grupe de pilaştri cu o cornişă puternic profilată, însă cu bază simplă. Ferestrele sunt închise în arc semicircular cu bolţar stilizat şi pervazul sprijitnit pe 2 volute. Faţada de vest este formată dintr-un motiv principal concav, cuprinzând un portal cu timpan, mai sus o fereastră cu un ancadrament format din motivul volutelor; în total faţada are trei registre. Bulbul turlelor neobaroc. Pardoseala este pavată cu plăci de kelheim. Lăcaşul adăposteşte cinci clopote: în turnul stâng se găsesc trei clopote, iar în cel drept cele două clopote mari.
Istoric
Biserica a fost construită între anii 1759-1766 de "zeloşii cetăţeni români", în frunte cu Gavril Gurean (al cărui portret este vizibil şi astăzi pe peretele estic al naosului). Gavril Gurean a fost unul dintre cei mai puternici şi bogaţi obercnezi din Banat, fiind şi prim-epitrop al bisericii (1759-1771) şi cel mai darnic dintre contemporanii săi. De reţinut că pecetea Lugojului român din a doua parte a secolului al XVIII-lea - spre deosebire de cea a Lugojului german - înfăţişează biserica cu două turnuri, imagine-simbol ce va apărea apoi pe sigiliul Lugojului, ca oraş unic româno-german, începând cu anul 1795.
Biserica a fost sfinţită în anul 1766 de către episcopul Ioan Gerogevici, al cărui portret se află pictat pe peretele iconostasului în Sfântul Altar. Urmaşul acestuia, episcopul Iosif Ioanovici – Şakabent (1786-1805), venind la Lugoj în vizită canonică, sesizează lipsa de proporţie între corpul bisericii şi turnurile scunde, propunând să fie înălţate. Turnurile astfel refăcute erau atât de impunătoare încât au stârnit invidia catolicilor lugojeni (la vremea aceea Lugojul era împărţit în Lugojul german şi Lugojul românesc - unirea s-a înfăptuit în 1795), care se plângeau superiorilor că biserica lor este în inferioritate faţă de cea ortodoxă.
Primul strat de zugraveală datează din 1764, însă nu acoperea decât parţial biserica şi anume altarul, tâmpla, tabloul votiv, iar în exterior icoana hramului. Dintre acestea se mai pot vedea astăzi doar tabloul ctitoricesc de pe peretele vestic el naosului şi cele două portrete dintre altar, din spatele iconostasului. Autorul lor este Ştefan Teneţchi, aromân de neam. Înrâuriri directe - şi chiar în programul iconografic - ale picturii apusene se constată la Pavel Giurcovici, care a lucrat la Lugoj între anii 1818-1821. Astfel, înnoind la 1819 tâmpla, acesta a ilustrat Luarea de pe cruce, inspirându-se după P. P. Rubens. Uşile diaconeşti şi împărateşti iarăşi au fost ornate de Giurcovici, ca şi stranele, amvonul de sus, precum şi Sfântul Ioan Gură de Aur de la scaunul arhieresc.
În anul 1832, în afară de pronaos şi cafas, toată biserica mare era "molărită". Cafasul va fi decorat la 1834, cu cheltuiala agricultorului Ianăş Iorga, care s-a "închipuit" alături de plugul cu patru boi, tablou "cu simbolul agronomic", ce s-a păstrat până azi. De la cel mai mare pictor bănăţean, din veacul trecut, Nicolae Popescu, s-a conservat, din păcate, doar icoana Bunavestirea de pe uşile împărăteşti centrale, pictată în 1876. La restaurarea temeinică, din anii 1934-1944, s-a decis înlocuirea vechilor zugrăveli în frescă cu frescă adevărată, ce va fi executată de cunoscutul pictor Anastasie Demian (1941-1944). Canonul iconografic neobizantin este adaptat particularităţilor interiorului acestui tip de construcţie, rezultând un acord între pictură şi spaţiul arhitectonic.
De subliniat că tâmpla este opera a patru pictori renumiţi: Aurel Ciupe (cele mai multe icoane), Pavel Giurcovici (câteva), Anastasie Demian şi Nicolae Popescu (câte una). În exterior se disting icoana hramului precum şi alte icoane de sfinţi, sub forma unor mozaicuri de Murano, oferite cu ocazia restaurării din 1971 de prof. dr. Iosif Constantin Drăgan după un proiect al prof. Victor Jurca.
Între anii 2006-2007 s-au efectuat lucrări de restaurare la pictura interioară, deoarece cu trecerea timpului aceasta a fost acoperită de mai multe straturi de gudron şi praf, multe reprezentări nemaiputând fi identificate. Astfel, prin grija Pr. Ioan Cerbu, protopopul Lugojului, s-a trecut la desprăfuirea şi restaurarea picturii, lucrări executate de către prof. univ. dr. Viorel Gheorghe Ţigu, prof. Corneliu Artimon şi Ladislau Sosnak, toţi din Arad.
Albume cu fotografii
1. Fotografii de epocă
2. Bisericile Lugojului
Referinţe
1. Vasile V. Muntean - Contribuţii la istoria Banatului
2. Ion Stratan, Vasile V. Muntean - Monumente istorice bisericeşti din Lugoj
Referinţe web
1. http://www.parohia.protopopiatlugoj.ro/viewpage.php?page_id=3
2. http://www.dccpcnjtimis.ro/monumenteTM/ii/TM_II_m_A_06257.htm |
|
