Corul bisericesc Ion Vidu

Modestele îfiripări ale cântecului, au prins viaţă şi s-au conturat în tinda Bisericii. Din încheierile ce sunt păstrate în protocoalele bisericii celei mari se poate deslui că în anul 1840, noiembrie 24, în legiuita adunare ce s-a ţinut sub prezidiul protopop Ştefan Atanasievici s-a decis ca fiii Bisericii române din Lugoj să înveţe cântarea bisericească pe note. Trudind din greu sa descifreze tainele notelor, au reusit ca la sărbătoarea Sf. Paşti din anul 1841 sa cânte, dând raspunsurile liturgice, având ca prim dirijor pe Iosif Czegka.

Epoca de glorie a corului, înainte şi după Unire este dominată de figura ilustră a neîntrecutului maestru al cântecului Ion Vidu. În acele vremuri istorice, corul a contribuit într-o largă măsură la trezirea conştiiţnei nationale. De menţionat că participa la toate manifestarile corale, cucerind pretutindeni succese de o autentică valoare.

Lui Ion Vidu i-au urmat la conducerea muzicală

Filaret Barbu (1926 - 1940)
Dimitrie Stan
Zeno Vancea
Eugen Breslauer (1947)
Mircea Idvoreanu (1947 - 1948)
Gheorghe Onae (1948 - 1953)
Ion Lăzărescu (1953 - 1973)
Toma Emilian Rujescu
Petrică Goja
Vasi Grosu
Alina Bogoevici, Remus Laţa (2001 - )

Remarcă faptul că la Adunarea Generală a Corului, din 15 septembrie 1948, s-a hotărât cu entuziasm general, ca pe viitor denumirea corului să fie "Reuniunea de cântari şi muzică Ion Vidu, cor al Bisericii Ortodoxe Române din Lugoj,". Pe scurt, corul "Ion Vidu". Dintr-o scrisoare a învăţătorului Gheorghe Onae, extragem i urmăoarele: "Profesorul emerit Dimitrie Stan, un alt fiu al Lugojului dupa Filaret Barbu, a condus corul cam 6 - 8 ani. La presiunile P.C.R [Partidul Comunist Roman, n.n.]. i-a format un alt cor compus din corişti ai acestui cor (corul bisericesc, n.n.), din funcţionari, profesori şi din învăţători şi soţiile lor. Corul s-a intitulat mai întâi Corala Lugojului, mai târziu Corul Casei de Cultură Ion Vidu."