Un beţâc din Balta Lată
Şe nu faşi cu el nimic
Dacă dă de vreo uiagă
O ajuns prin Cotu' Mic.

Tot ţinându-se de blocuri
Cu moaca desfigurată,
I-o venit poftă să beie
Câta moare strecurată.

Şi văzu nişte copii
"Bă din voi care mai are
Pân căduţa de curechi
Să-mi-aducă un şol dă moare".

"Lasă uico că-ţi aduc
Stai, aşceaptă-mă un pic,
Mă duc ca să iau cheia"
Zise unul mai voinic.

Până şe sughiţă uica
De vreo cinci sau şasă ori,
Iacă vină fişiorandru
C-o olcuţă d-a cu flori.

"Ţâne-o uică dacă-ţi place,
Poţi să bei olcuţa toată
Şi să ne mai laşi în paşe
Să ce duci acas' odată".

"Ah, da' faină-i moarea asta
Am s-o beau ducă-se-n bubă!"
Şi-o turnă pe beregată
Ca pă mâneca la şubă.

"Mă fişior, da' mai ai moare?"
"Toată cada noi ţi-o dăm,
Că ş-acuma-i mai do plină
Şi oricum îl lăpădăm.

Că ne-o apucat o scârbă
Ducă-se să-l ardă focu'
Şi la noi nime nu-l mâncă
De când s-o-necat urşiocu'"

"Tii, fiţ-ar mama ta a naibii,
I-o-am crezut că tu eşti sfânt.
Tu eşti naiba-mpieliţat!"
Zdronc cu oala de pământ.

"A, uico, da şe-ai făcut?
N-ai avut răbdare-un pic
Că spărşăşi oala dă noapce
A lu' fracele ăl mic".