O trecut cam multă vreme
Dă când în lume-am plecat
Şî la biata me măicuţă
Nişi o veste nu i-am dat.

Am vrut să-i fac o surpriză
Atunşi când mă-torc acasă
Să nu-m măi poarce dă grijă
Şî să-i fac viaţa frumoasă.

M-am întors cu punga plină,
Cu nevastă şî măşână,
Nu vegeam ca să trec vama
Şî să mă-ntâlnesc cu mama.

M-am grăbit acas dăjeaba,
Că-n voreţ crescusă iarba,
Iarbă bună dă cosât,
Pă ea nime n-o păşât.

Am strigat la mama tare
Să-m vină-n întâmpinare
Şî să văd cu ochii mei
Urmili paşîlor ei.

Strigai şî la o veşină
Dacă poace ca să vină
Şî să-m spună răspicat
Mama me unge-o plecat?

Veşina când m-o văzut
S-o uitat cam a mirare,
Că nişi grai n-o măi avut,
Parcă vege-o arătare.

- Nu pre şciu io cum să-ţ spun,
Ea-o crezut că tu-ai murit
Şî' năince dă Creşiun
Dă năcaz, s-o prăpăgit.

În mormântu-ăl dă pă geal
Unge doarme-ăl bun ş-ăl rău
Putrezăşce-a me măicuţă
Alături dă tatăl meu.

D-atunşi am un gol în suflet
Ciar dă nu-s măi copil mic,
Dă când n-o măi am pă mama,
Parcă nu măi am nimic.