Şernut-au iernile zăpez
Ca spuma lapcelui dă albe
Şî jeru-n pomi o aninat
Frumoasă candelabre.

Iar viforu şî cu furtuna
Nămeţ or adunat
Pă cărăruia care duşe
Tristeţâli spre sat.

Îi şimitiru-acum pustiu
Şî nime nu măi vine
Să mă trezască-n copârşău
Să plângă după mine.

O şioară doar pă cruşea mea
Înfruntă tristă vântu
Şî noapcea câce-o cucuvea
Îş cântă jalnic cântu.

Iar io în groapa reşe dorm
Un somn fără dă visă,
Că păstă toace-am tras oblon
Şî porţîli-s închisă.

Doar sufletu-m rămas inert
Măi cercetează zarea
Pă când zăpezâli înşet
S-aşcern ca şî uitarea.