Îmi este dor de casa părintească
Unde-am crescut, unde-am copilărit,
Îmi este dor de nebunia noastră,
De jocuri, zile bune şi tot ce am trăit.
Îmi amintesc cu drag de ce a fost odată
Când viaţa îmi părea uşoară ca un fulg de nea,
Şi când de scumpa mamă eu eram certată,
Plângeam numai o clipă, caci ea mă alina.
Aş vrea acum din suflet măcar pentru o zi
Să dau timpu’-napoi, să mai fiu copil;
Să simt căldura mamei ce mă înconjura
Şi-n fiecare zi s-o pot asculta.