Nu-s măi cocostârşii-n cuiburi
Dă vo patru gimineţ,
Rujinită pică frunza
Dî la dudu dân voreţ.

Într-un cuib, pă un părece,
Rândunica cu şinşi pui
Toată zâua bat dân gură,
Dă ghingeşci că-s năsătui.

Măi câta şî ea să duşe
Înspre zări cu clima caldă,
Ferişit ochii-mi s-apuşe
Şî la anu să le vadă.

Măi o toamnă să dăzdună
Şî să pierge în trecut,
Ca un val după furtună
Şe-ntră stânşi s-o tot zbătut.

Doamne, Tu-nmulţăşce-m anii
Să măi pot pune o floare
La chituşu care-l am
Şî la toamna viitoare.