Bună vremea, drajilor!
Am vinit, iaca, la voi
Să vă spun o întâmplare
Petrecută-n sat la noi.
Văru George-a lu’ Măruntu,
O fost ieri pî la oraş,
Ş-o-luat păntăloni dă somot
Şî chimeaşă cu pumnaş.
Chimeaşa îi numa bună,
Toată-i bumbi şî cheotori
Are coţche mari, frumoasă,
În v-o două-tri colori.
Păntălonii au o zmintă,
Îs dă somot ei cu dunji,
Numa că-mbrăcaţ îi vege
Că îs c-o palmă măi lunji…
Cătrănit la Şofronica,
Nevastă bună dă tot,
S-o dus: -„Taie-mi-i ce rog,
O palmă-s prea lunji, socot!”
Şofronica asudată,
Trugită şî ostănită:
-„Ciar acum găta-i spălatu
Şî am frământat dă pită…
Las’ că-i tai colo-n dă sară,
Nu dau turşii în ocol,
Îmi trag sufletu o leacă
Şî ţî-i tai, nu ce las gol.”
Cu nădrajii subsuoară
S-o oprit la soacră-sa:
-„C-o palmă-s prea lunji nădrajii,
Vrei să mi-i tai dumneata?”
Mama soacră să încruntă:
-„George, o, şie poşinog,
Nu pot maică, baş acuma,
Măi târzâu, vez că mă rog!”
Hai, atunşi la Mărioara,
Fata lui dă măritat:
-„Îs prea lunji nădrajii, fată,
Ce apucă dă tăiat!”
-„Ba io, tată, că-s grăbită,
Ion m-aşceaptă pă pocecă,
Ne-am vorbit acum să mierjiem
Într-un club, la discotecă.
Da ţi-i tai, sigur ţi-i taie
Iubitoare fata tea,
După şie pân discotecă
Un pic cu Ion m-oi distra!”
Năcăjât îi punie-n cindă,
Pă un scaun cu spătar,
Şî să duşie să dăspoaie
Cucuruzu dîn hambar.
N-o trecut prea multă vreme,
Poace un fârtai dă şias,
Dă păreri dă rău cu toace
Ş-or zâs: -„Aşa nu îl las!”
Toace tri muieri dîn casă
Iau nădrajii rând pă rând
(Le-o găsât mila dă George)
Şî ş-or zâs atunşi în gând:
-„Odată m-o rugat omu
Să îi fac şî eu şieva;
Nu îi binie! Nu să poace!
Sigur, nu-l pot refuza!”
Şî pă rând fieşcecare
Măsoară d-o palmă lat,
Nevastă, soacră şî fată
Şî taie şi-or măsurat.
Cu gându la Georgilică,
Pică şuşcini rând pă rând.
„-Las’ că-i fac o bucurie,
Să-l văd dăsară râzând.”

Sara, când o fost la probă
Toţ patru-or încremenit
Când or văzut păntălonii
Buni d-acuma dă lunjit.