| Iosif Constantin Drăgan | |
| Rating: 7 |
Evaluarea este disponibila
doar membrilor.
Conecteaza-te pentru a vota. |  Iosif Constantin Drăgan a fost un om de afaceri român, stabilit în Italia. A scris mai multe cărţi, în general cu tematică istorică. A scos buletinul Noi tracii. În anul 2005 a fost pe locul doi în topul celor mai bogaţi români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari. Conform aceleiaşi reviste în 2006 a urcat pe primul loc, cu 1,3-1,6 miliarde de dolari.
Iosif Constantin Drăgan a terminat Dreptul la Universitatea din Bucureşti. În anul 1941, a obţinut o bursă de studii în Italia, la Universitatea din Roma, unde a studiat ştiinţe politice şi economie. La acea vreme Drăgan a fost atras de idealurile fasciste şi de Garda de Fier, şi, în interiorul acesteia, a reprezentat un curent de opinie corporatist. În 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste.
După al doilea razboi mondial, în 1948, fondează o companie de distribuţie a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas. În urma venirii la putere a Partidului Comunist Român îi este interzisă pentru 30 de ani revenirea în România.
În 1967 a pus bazele Fundaţiei Europene Drăgan, fundaţie care declară ca scop promovarea „valorilor civilizaţiei româneşti”. A mai fondat două edituri (Nagard în Italia şi Europa Nova în România), o universitate privată (al carei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondata în 1991 în Lugoj), o staţie TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeşteptarea) şi un cotidian local (Renaşterea Bănăţeană) – toate în România. De asemenea a mai finanţat construirea lângă Orşova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa).
Datorită unor carţi pe care le-a publicat a fost asociat curentului la graniţa dintre protocronism şi naţionalism din istoriografia română, promovată ulterior de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Deşi simpatizant al Gărzii de Fier, Drăgan devine un colaborator semioficial al lui Ceauşescu şi al regimului comunist, ca rezultat având acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, documente pe care le-a folosit într-o carte în care îl pune într-o lumină favorabilă pe acesta.
După Revoluţia Română din 1989 le-a dat suport financiar lui Eugen Barbu şi lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-şi lansa revista România Mare. Împreună cu Vadim Tudor a fost fondatorul în 1990 al "Ligii Mareşal Ion Antonescu", mai târziu redenumită "Liga Mareşalilor", în urma schimbărilor din legislaţia română legate de cultul personalităţilor vinovate de crime împotriva umanităţii.
În anul 1995, la vârsta de 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu Daniela Veronica Guşă (aceasta având la momentul respectiv 22 de ani), fiica generalului Ştefan Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989).
Cărţi publicate
Profesorul Iosif Constantin Drăgan a publicat de-a lungul anilor mai multe lucrări ştiinţifice privind istoria milenară a românilor, cum ar fi:
- “Noi, tracii şi istoria noastră multimilenară” (Nagard, Milano, 1976, tradusă în 8 limbi);
- Aurel C. Popovici (1977)
- Idealuri şi destine (1977)
- “Mileniul imperial al Daciei” (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985);
- “Istoria Românilor” (Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994);
- “Antonescu, Mareşalul şi Conducătorul României” (Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996);
- “Adevărata istorie a românilor” (Nagard, Milano, 1996).
De asemenea, a publicat şi trei volume în domeniul cercetărilor de marketing şi anume:
- The World Mission of the International Marketing Federation (1985)
- Geoclimate and History (1987-1989)
- Bazele Cognitive ale Cercetărilor de Marketing (1995) - în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu
A mai publicat şi două autobiografii:
- În serviciul Europei (1971)
- Prin Europa - 4 vol. (1973-1980)
| |
|
