Să furişază toamna vieţii
Târâş pă coace şi-n jenunchi
Şi să străcoară ca suveica
La mine-n piept şi p'în rărunchi

Io ghingeam că-i mai dăparce
Plecată-n pribegie
Ori că-i dusă-n alce stace
Şi dă mine nu mai şcie.

Dar o sâmt mereu în preajmă
Stând la pândă ca un vultur
Dă mă ie dă bună samă
Cu frigoane şi mă scutur.

Vine toamna, bruma pică
Şi io nu mi-s prăgăcit,
Şi mi groază şi mi frică
Când mă văd cu şe-am ugit,

Cu o straiţă plină-n space
Burduşâtă ca o pernă
Cu ispice şi păcace
Şi cu iarna cea eternă.