Bătrâniască limbă dulşie,
Dă măicuţa mea vorbită,
Mama-i dusă să să culşie,
Tu-ai ugit năfolosâtă.

Când vin şî mai caut în cine
Alinare, dau dă jăle:
Şi-o făcut vremea dân mine?
Unge-s paşî mamei mele?

Tăt acuma piptu-mi mare,
Să umple cu-a ta dulşeaţă.
Şî mi-i bine, bine care
Mă-ngeamnă la altă viaţă.

Cât dă bine mi-i acuma
Când în jiuru meu nepoţî,
Cântă, ş-au în grijă numa
Să să jioaşe fain cu toţî!

Alex pă computer jiocă,
Teodora mă mângâie,
Mai picteadză câce-o moacă.
Ioana scrie-o poezâie.

Maria, ca a mai mică,
Râge şî dă dân pişioare,
Gângureşce, să răgică,
Plânjie când şieva o doare.

Mult mi-i dragă viaţa asta,
Când ăi draji dân jiurul meu,
Nepoţ şî copii, nevasta,
Sănătoş îs tăt mereu.

Vreau să afle aşcea toace,
Într-un vis, pă altă lume,
Mama mea, dacă să poace.
D-aia scriu poveşci şî glume

În bătrâna limbă dulşie,
Dă moş şî strămoş vorbită;
Ea buneaţă îmi aduşie:
Viaţa trăbuie trăită!