Doi ţărani, veşini dă oldă,
Şe amar i-o apucat
Că-ntr-o zî în gura mare
Şinstili şî le-or strigat.

Al d-o fost măi nărăvaş
O-ncleştat tare din fălşi
Şî-nşfăcă în mâna dreaptă
Paru dî la părădăişi.

Şî atunşi, ca o nălucă,
Să şupi cătă veşin
Ş’îi propci una cu paru
Dîntr-o rudă dă băgrin.

Unu-o fost amar dă maţă,
Altu-o ţâră cam beţâc...
N-or măi vrut să să împeşe
Ş-or ajuns pă la boţârc:

- Onorată instanţă,
Io nu mă sâmt vinovat,
Că n-am vrut ca să-i rup mâna
Când cu paru-n el am dat,

Da’ el sângur ş-o băgat-o,
Nu c-aş vre io-acu să scap,
N-am vrut ca să îi rup mâna,
Doar să-i dau cu paru-n cap.