S-o-mbătat, s-o făcut criţă,
Ş-acuma cage-n uliţă:
Ba pă şanţ, ba pă cărare;
Nu-i ajiung două pişioare.
Cin` să fie? Cin` să fie?
Îi veşinul meu Ilie,
Fişioru lu` Păulina,
Însurat cu Mădălina,
A lu` Pătru-a lu` Tănasă…
Cum să fac să-l duc acasă?
Îl răgic cumva în cârcă,
Ajiutat dă a lu` Sârcă,
Şî-l duc la ei în avlie
Pă beţâcu dă Ilie.
Mumă-sa, da` şî nevasta
Când or vădzut iar năpasta,
Înţăleasă d-altă dată,
Pun mâna pă câce-o boată,
Şî îi dau nănumărace,
Pă pişioare, mâni şî space,
Lovituri să îi ajiungă,
Care lasă câce-o dungă
Neagră, poace vânăţie,
Ca prunili dă răchie.
El nu sâmce, nu să plânje;
Pot să-l facă numa` sânje…
S-or oprit, şî uşurace
L-or dus pă pat. Stă pă space.
Şăge lat, jieme a boală,
Patru zâle nu să scoală…
Treaz să-ntreabă a mirare:
Şie-i cu mine, şi-o fi oare,
Dă-s dân cap până-n pişioare,
Numa dungă lângă dungă?…
Atunci, dup-o pauză lungă,
Împreună îi spun iele:
- Poace ai boală dă piele!
El ascultă şî primeşce
Zâsa lor; nişi nu crâcneişce.
După aia, la birt iară
Să duşie şî până-n sară,
Bea şî bea şî bea întrună
Bere, vin, zamă dă prună,
Până pică mut sub masă.
Şineva l-o dus acasă.
În ocol l-o pus grămadă.
Muierile, fără sfadă,
Cu bâcile pregăcice,
I-or dat iar nişce lovice,
Cu dunjile cunoscuce,
Dacă tot miroas-a buce.
La tredzâre, întrebare:
Di şie dunji mai mulce are?
Iele, molcom şî cu jele:
-Iară ai boală dă piele!
Mult să miră, mai nu crege,
Da, boala şî el o vege.
Hai la birt! Dă astă dată,
S-o-ntâlnit cu Tie Boată.
Să nu tacă, Tie-ntreabă:
-Şin` ţ-o făcut aşa treabă?
Ba că-i plină, ba că-i goală!
Zâşie că- i vorba dă boală.
- Nişi vorbă; asta nu-i boală!
Ieşci bătut cu rânduială!
Vrei să şci tu agevăru,
Cum dă ieşci bătut ca măru?
Nu mai bea nimic, veşine,
Toarnă răchia pă cine,
Ce prefă că ieşci biat turtă,
Jieme, ţânie-ce dă burtă!
Ş-ai să vedz cum să cuvine,
Boala ta dă unge vine.
Cum îi zâsa şî făcuta.
Acasă, iar săre bâta.
Ei, da` s-o schimbat povasta!
Plânje mama şî nevasta,
După şi-or primit şî iele
Boata, dă boală dă piele.