O babă dân Hâciaş
Dă v-o şapce-ş şinşi dă ani
Auzî d-un păcicaş
Şe nu-i pre lacom la bani.

Dă pân cufăru' dă zestre
Scoasă-n grabă nişce ţoale
Cîrpă, laibăr şî cătrânţă,
Un spăşel şî nişce poale.

So chicit frumos cu iele
Pusă banii-ntr-o cârşoară
O băgă iuce în ţecăr
Ş-o luat drumu' cătră gară.

Să ghingea că poace cumva
Dă merje pă drumu-al mare
O ajiunje v-o coşie
Să nu meargă pă pişioare.

Cum ajiunsă ea la gară
Ş-o scos riepige ţâdulă,
Ca atunşi când ţugu' vine
Să fie tăt în regulă.

Când ajiunsă-n Cimişoara
Să întărisă dă zor
Care drum pucea s-o ducă
La hăl doftor profesor.

Că o lua cu năduşală
Când avea jiunghiuri la şcheie,
Ori v-o rupere dă maţă
Şî n-avea stare să steie.

După şe-aşceptă la coadă
Un dărăb dăstul dă vrieme,
Îi vini şî rându' ei
Înluntru ca să o ceme.

În poznari i-o băgat banii
Când doftoru-o vijgălea
Şî atunşi după o vremie
Molcom el o sfătuea.

- Ţâne mincie şe ţ-oi spunie
D-acuma să nu măi mânşi
Clisă, şonc, curiechi, cârnaţ
Că ai pietre la bobrişi.

Şî colita dă la maţă
Să mânşi voie nu măi ai
Crăstăvieţ şî părădăişi
Păsulă, şeapă şî ai,

Lapce, brânză,-afumătură
Tăt şe să mistuie greu
Pipărcat şi sărătură!
- Da' apă măi pot să beu?!